Hipnoza este unul dintre cele mai gresit intelese fenomene si totusi unul dintre cele mai valoroase. Hipnoza este o stare naturala in care intram si iesim singuri zilnic! Nu e uimitor? N-ar fi deci mai bine sa spunem lucrurilor pe nume?
Haideti sa vorbim despre "Hipnoza, pe bune!"
Daca noi am fi un proiect (ceea ce si suntem insa nu se asumam intotdeauna constient acest demers) atunci ar exista, cel putin teoretic, un plan de dezvoltare al fiintei noastre. In acesta am lua in considerare materialul de constructie - adica ceea ce avem deja ca istoric de viata, credinte si experiente emotionale, dar si instrumente de lucru cum este de exemplu ratiunea. Scopul oricarui proiect numit "eu" este fericirea.... in comparatie cu aceasta, suferinta este deci un esec in folosirea corecta a materialelor si instrumentelor disponibile.
Unde as vrea sa ajung cu toate acestea? Ei bine am constatat ca desi ne dorim cu totii fericirea... cu totii suferim si ni se pare firesc sa suferim. Ni se pare normal sa suferim daca cineva alege sa nu isi mai traiasca viata alaturi de noi, ni se pare firesc sa suferim daca exista posibilitatea de a ne pierde casa, ni se pare firesc sa suferim daca cei apropiati nu doresc sa ne mai vada, ni se pare firesc sa suferim daca ceilalti nu recunosc sau nu apreciaza ceea ce am facut pentru ei, ni se pare firesc sa suferim daca ceilalti considera ca nu ii iubim, ni se pare firesc sa suferim daca nu suntem intelesi, ni se pare firesc sa suferim daca nu am ajuns la o intelegere rezonabila cu membrii familiei.... desi ne tinem cu totii ne oamenii rationali, eu va intreb: unde este ratiunea in toatea acestea? Unde este dovada ca trebuie sa suferim atunci cand lucrurile nu merg asa cum vrem noi?
Psihoterapia si dezvoltarea personala in general se refera la a gasi masura in suferinta.... acea masura dupa care suferinta este INUTILA. Poti sa fi trist, poti sa fi dezamagit o perioada mica de vreme.... insa la ce iti foloseste sa suferi realmente?
Imaginati-va traind situatiile de viata cu un compas in mana.... si masurati cata suferinta personala este necesara in proiectul vostru. Daca situatiile de viata raman aceleasi insa trasati clar cata suferinta interioara sa ramana acolo...cum se schimba povestea pe care o mentineti? Este vorba de o geometrie pe care doar voi o stapaniti. Incetati sa mai suferiti oricum! Incercati sa intelegeti consecintele suferintei fara masura.... va este util proiectului dumneavoastra? Depresia este imaginea unui proiect "eu" care s-a lasat devorat de suferinta, atacul de panica si fricile intense reprezinta suferinta ce cutremura proiectul "eu" ....
Iata o intrebare care mi se pune inca de la inceputul meseriei mele…. De clienti, de oameni care sunt interesati de munca noastra …de studentii viitori psihoterapeuti.
Este adevarat ca primesti zilnic o sumedenie de informatii legate de vietile oamenilor, de istoria lor, de copilarie, profesie, probleme de sanatate, probleme relationale s.a.m.d insa pana sa fiu intrebata cum fac sa retin toate acestea nu mi-am pus niciodata problema cum fac? Mi se intampla sa ma intalnesc sau sa aud de clienti cu care am lucrat, la multi ani dupa ce terapia a fost incheiata… si da… imi pot aduce aminte foarte multe detalii legate de persoana si de modul in care a decurs munca noastra impreuna, inclusiv dificultati sau resurse pe care le avea atunci si chiar detalii precum “avea o fetita mai mica si doi baietei gemeni dare care nu semanau unul cu celalalt”. Si asta fara sa ii vad copii vreodata!
Totul tine de un anumit tip de invatare si de un anumit mod de a retine informatia. Un caz il traiesti si il inregistrezi ca un film, ca un scenariu in care lucrurile se leaga unele de altele si au sens impreuna si nu ca informatii separate. Interactiunea saptamanala (pentru o perioada medie de 15 sedinte) cu o persoana reactiveaza acele informatii despre client, despre probleme si natura lor, despre cum se desfasoara rezolvarea si cum merge terapia. La asta se adauga si faptul ca in permanenta trebuie sa iti imaginezi modul in care acesta aplica in viata reala ceea ce a invatat de la tine. Desigur ca mai este si faptul ca tot timpul iti notezi ceea ce este important (eu cel putin asa fac) dar cheia in a retine atat de multe informatii este ca pot sa ramana in tine elemente disparate, singulare, ci raman in interactiune unele cu celelate: “mama care are doua fete ingrijeste acum de soacra sa care are o depresie majora.Soacra, desi s-a purtat bine de-a lungul vietii cu nora sa, o terorizeaza acum pe aceasta, o santajeaza emotional si incearca sa o manipuleze cu diagnosticul de depresie majora. Fetele au reusit sa de detaseze de tentativele de control ale bunicii insa nora este intre sotul sau si mama acestuia… si face la randul ei o depresie”. Sunt ca intr-un film, ca intr-o stire… in care actorul principal, clientul tau…reuseste sa se schimbe si provoaca schimbari in mediul sau.
Nu am depus niciodata efort sa retin informatii despre clientii mei. Se intampla pur si simplu asa cum v-am povestit mai devreme…. :)
Astazi se implinesc 9 ani de la de la atacul terorist din America. Nu scriu aceasta postare ca sa celebrez ceva, nici ca sa deplang vreo pierdere .... lucrurile s-au intamplat, lacrimile s-au scurs si lectiile au fost invatate (cel putin asa ar fi de dorit). Am gasit insa un grafic publicat in "Psychological Science" care descrie nivelurile de tristete, anxietate si furie asa cum reies ele din mesajele scrise transmise pe telefoanele sau pager-ele americanilor in 11 septebrie 2001.
Pentru ca am primit numersoae mailuri in care eram intrebata ce este psihoterapia online.... am gasit de cuviinta sa fac un filmulet in care sa vorbesc despre asta. Filmuletul il gasiti aici:
Desi au trecut deja zile bune de la evenimentul nefericit petrecut la maternitatea Giulesti, oamenii inca mai vorbesc si inca isi mai pun intrebari legat de ceea ce s-a intamplat atunci, acolo. Una dintre cele mai frecvente dileme este aceea a motivului pentru care atat de multa lume a stat in fata usii sectiei in care ardeau flacari fara sa faca nimic.... unii dintre ei chiar vorbeau impasibili la telefon sau pur si simplu discutau unul cu celalalt asteptand sa vina asistenta de seviciu. Cum este posibil asa ceva? Este vorba de indolenta? Este vorba de indiferenta sau de faptul ca oamenii sunt tot mai reci, cu emotii care se misca tot mai greu? Este nesimtire? Ce este?
In urma cu ani buni s-au realizat anumite studii psiho-sociologice in care cercetatorii au demonstrat existenta unui fenomen pe care l-au numit “lene sociala”. “Social loafing”, asa cum i se spune in engleza – descrie reducerea efortului individual ca urmare a cresterii numerice a grupului. Russel Green, un cercetator in domeniul agresivitatii si al facilitarii sociale a propus trei explicatii pentru acest fenomen: echitatea rezultatleor, frica de evaluare si apropierea de standard, toate acestea dovedite experimental.
Echitatea sociala arata ca subiectii isi ajusteaza eforturile la ceea ce ei percep eforturile altora in grup si incearca sa atinga un nivel de echitate. Reperul nu va fi insa cel care munceste mai mult ci cel care sta mai mult.
Frica de evaluare arata ca lenea sociala apare atunci cand nu exista constrangeri sociale.
Apropierea de standard – lenea sociala intervine cand standardul de performanta este necunoscut.
In toate trei cazurile mentionate, singura persoana care ar putea sa faca exceptie este persoana cu o autodeterminare si o putere interioara foarte mari.... lucru pe care nu il intalnim in media populatiei.
Alte exemple de manifestare a acestui fenomen puteti gasi la tot pasul: in cazul unei organizatii in care performantele celorlalti sunt la vedere – cum ar fi echipa de chelneri a unei cafenele – se intarzie in medie dupa cel care intarzie mai tare, se implica in alte activitati care nu tin neaparat de el functie de gradul de implicare al colegului... si treptat incepi sa incalci regulile functie de cel care le incalca mai tare. Adesea nu este o solutie sa aduci un chelner exemplar – colegii il vor izola si media abaterilor va continua sa fie aceeasi atata timp cat standardul de performanta nu este clar stabilit si penalitatile pentru nerespectarea standardului nu sunt semnificative. Un alt exemplu il reprezinta gramada de “gura casca” ce se aduna atunci cand are loc un accident rutier sau oamenii care trec nepasatori pe langa un om caruia i s-a facut rau. Si inca un exemplu – simtul civic la care romanii mai atat de mult de muncit....
Ce se poate face?
Am oferit cateva sugestii chiar in exemplele de mai devreme. Standardele de performanta trebuie sa fie foarte clar stabilite si de asemeni regulile ce se urmeaza daca aceste standarde nu se respecta, trebuie sa fie de neclintit. Fiecare trebuie sa stie ce are de facut in cazul unor situatii neprevazute si sa cunoasca consecintele lipsei de initiativa. Pe de alta parte, daca vi se face rau pe strada... nu cereti ajutorul la modul general ci spuneti: “Dumneavoastra, cel in camasa rosie, va rog sa ma ajutati!”. Veti avea mai multe sanse.
Cat despre maternitatea Giulesti – ori ar fi trebuit angajate persoane cu o autodeterminare si o putere interioara foarte mare (adica oamenii care ar reprezenta exceptii de la regula care se aplica mediei si asupra carora efectul lenei sociale nu ar functiona) – ceea ce este foarte dificil de facut, fie ar fi trebuit stabilite standarde foarte clare de performanta in situatii specifice. Pe de alta parte, daca ar fi fost o singura persoana la usa, alta decat asistenta, cu siguranta ca ar fi facut ceva - asa ca o alta idee este ca performantele individuale sa fie usor identificabile...
Ce puteti face chiar voi ca acest efect sa nu aibe efect asupra voastra?
Poate ca un drum Baia-Mare - Bucuresti poate fi obositor si nici autosugestia nu este ceva extraordinar de nou.... insa puse cap la cap si compbinate cu un spirit explorator ar putea iesi ceva.
Fac hipnoza de multi ani (prin natura meseriei mele) si multumesc lui Dumnezeu! exista o multitudine de lucruri de experimentat pe acest taram.... pe mine intai, desigur. Imi place sa verific daca o anumita locatie favorizeaza sau nu o anumita sugestie, daca in combinatie cu un sunet merge altfel sau vad ce se intampla daca mai pun de exemplu si o inregistrare care modifica tipul undelor cerebrale in gama, alpha, theta sau delta, ori sa verific efectul modificarii tonalitatii interioare cu care imi rostesc fraza... sau chiar sa schimb cuvinte si expresii care creeaza atitudini si stari diferite ...
Asadar eram la volan pe autostrada. Ora 1 noaptea... intuneric, monoton, plictiseala, oboseala. Trebuia sa "rontai" mental ceva care sa ma tina in priza si micile experimente sunt intotdeauna binevenite in astfel de ocazii. Imi propusesem de vreo doua luni sa manac la ore fixe insa nu imi atinsesem inca obiectivul si am ales sa vad ce pot face chiar atunci, in noapte, in legatura cu asta. Am ales fraza: "Manac doar la ore fixe. Aceasta sugestie preia comanda asupra mea pentru totdeauna". (simplu... chiar banal, nu? ...desi e posibil ca nu pentru toata lumea sa fie potrivita aceasta fraza). Am rostit-o in minte rar pret de vreo 10 km (eram cu 140km/h... faceti voi un calcul). Apoi am uitat de ea si m-am luat cu altele.. am revenit si mi-am spus din nou fraza ... si tot asa pana am ajuns in Bucuresti.
Nu m-ai manac intre mese de atunci! Dupa ce spusesem de vreo 30-40 de ori sugestia, se formase deja in minte imaginea eliberarii intervalelor dintre mese de preocuparea mancarii si puteam imagina cu usurinta modul in care refuzam mancarea daca nu era inca ora mesei. Este important de stiut ca nu am intentionat sa vizualizez nimic! Am folosit doar fraza de mai sus iar imaginile s-au format singure, mi le-a oferit cu darnicie dragul meu inconstient. Am simtit treptat cum aceasta sugestie devine a mea (la inceput suna foarte strain) si cum dupa un anumit timp parca se distribuie la nivelul corpului ca regula ... ca si cum trupul meu in fiecare participa a lui aprobase noul comportament in totalitate.
Eu stiu inca cel putin vreo 4-5 tehnici prin care poti obtine acelasi rezultat. Insa nu uitati de lucrurile simple si aveti incredere in ele. Daca o tehnica este complicata nu este neaparat si eficienta (de fapt daca vi se pare complicata sigur nu va functiona pentru ca inainte de a va acomoda cu schimbarea trebuie sa va acomodati cu exercitiul).
Asadar aveti incredere in tehnicile simple si folositi momentele de plictiseala pentru a experimenta!
Multa multe nu stie ca si psihoterapeutii trebuie sa faca psihoterapie inainte de a practica aceasta profesie. Este bine (si pentru unii chiar securizant! :) ) de stiu acest fapt. In experienta mea ca pacient lucrul care m-a ajutat realmente cel mai mult a fost faptul ca, pentru micile dificultati pe care le aveam atunci, cineva a venit cu un set nou de intrebari si treptat am invatat sa gandesc diferit situatiile.
Am regasit recent o prezentare a mult cunoscutei metode a lui Edward de Bono, 6 palarii ganditoare si am realizat ca demersul terapeutic si ceea ce se intampla propriu-zis intr-o sedinta intre mine si tine (online sau fata-in-fata) poate fi foarte frumos descris folosind metoda lui de Bono. Asa ca iata:
Sase palarii ganditoare
Ce sunt acestea? Cele 6 palarii reprezinta de fapt 6 directii distincte de gandire, fiecare simbolizata printr-o culoare. Aceste culori evidentiaza modalitati diferite de a analiza o situatie, de a te raporta la aceasta.
Albul este obiectiv si neutru
Cand porti palaria alba faci referire la informatii in mod obiectiv si iti poti pune intrebarile:
-ce informatie este disponibila?
-de ce informatii avem nevoie?
-cum vom obtine informatiile lipsa?
Rosu este emotional, furios
Cand porti palaria rosie faci referire la emotii si trairi si iti pui intrebarile:
-care sunt emotiile mele acum?
-ce imi spune intuitia mea?
-care este reactia mea imediata?
Negru este serios si sobru.
Cand porti palaria neagra devii precaut si prevazator si iti spui intrebarile:
-care ar fi problemele potentiale?
-care ar putea sa fie dificultatile?
-care sunt punctele de precautie si risc?
Galben este vesel, pozitiv
Cand porti palaria galbena esti optimist, pozitiv, speculativ si iti pui intrebarile:
-care sunt beneficiile?
-care sunt valorile pozitive?
-exista vreun concept in aceasta idee ce il face atractiv?
Verde face referire la crestere si dezvoltare
Cand porti palaria verde esti creativ, generezi noi idei si iti pui intrebarile:
-exista si alte cai in care acest lucru poate fi facut?
-ce altceva se mai poate face?
-cum vom putea depasi obstacolele?
Albastru este echilibrat, ritmat
Cand porti palaria albastra gandirea ta este spre control si organizare si iti pui intrebarile:
-care este agenda de lucru?
-care este urmatorul pas pe care trebuie sa il facem?
-ce decizie luam?
Ce se intampla in psihoterapie?
Ce se intampla in psihoterapie? Ce palarii poarta psihoterapeutul? Ce palarii porti tu?
Ei bine, ca sa incepem cu tine, cand soliciti ajutorul unui psihoterapeut inseamna ca una sau doua palarii sau lipit de tine si nu prea mai porti din celelalte. Te imbraci prea mult intr-o anumita culoare si iti pui prea des un anumit set de intrebari.
Spre exemplu, ai putea folosi mult prea mult palaria albastra si astfel ai fi un “control freack” mereu preocupat de termene limita si de organizarea casei, biroului, a timpului petrecut cu familia chiar a distractiilor. Sau ar putea fi vorba despre palaria neagra care te face tot mai sceptic ca vei putea plati ratele, care monitorizeaza tot timpul obstacolele, o palarie care te “protejeaza” de orice initiativa. Ar putea fi la fel de bine cea verde care va determina sa cumparati o gramada de carti dezvoltare personala si sa va inscrieti la ultimul curs sau seminar fara sa luati in calcul o tinta anume pe care doriti sa o atingeti in ceea ce va priveste sau sa aveti o agenda de lucru in acest sens (adica va lipsiti de palaria albastra).
Buuun..... ce face psihoterapeutul? Sarcina lui este sa va invete sa folositi si alte palarii si sa va acomodeze cu acestea. Inceputul si finalul sedintei sunt intotdeana marcate de palaria albastra – adica stabilirea obiectivelor terapiei, a agendei de lucru pentru sedinta curenta si pentru sedinta urmatoare. Primele 2 intalniri va purta destul de mult palaria alba fiindca trebuie sa adune informatie cat mai multa despre problema voastra. Intre sedinte va stabili planul terapeutic pe care il vei urma bazandu-se in mod special pe palaria albastra-pentru obiective si organizarea lucrului, palaria verde – pentru metode si tehnici de interventie si palaria neagra pentru a observa unde anume ar putea sa nu mearga planul terapeutic si ce obstacole ar putea sa apara. Relatia cu tine o se stabileste cu ajutorul palariei rosii si a celei galbene. Fara ele, intelegerea pacientului nu este posibila iar optimisul care te proiecteaza dincolo de cercul vicios ar fi absent.
Am primit si eu prin mail de la Andy Szekely un filmulet care contine descrierea modalitatii corecte de a stabili obiectivele. Informatia o aveam deja si o folosesc de multa vreme cu pacientii in terapie. Mi-a placut insa modul foarte curat in care lucrurile sunt prezentate asa ca am decis sa impartasesc cu voi acest filmulet. Retineti ca obiectivele psihoterapeutice trebuie sa respecte si ele aceleasi criterii, subliniind principiul nr 3 - influenteaza rezultatele in mod direct. De ce ? Fiindca acesta este motivul principal pentru care, suferind de o problema psiho-emotionala, ramaneti in acelasi punct asteptand sa va scoata cineva de-acolo fara ca voi sa faceti vreun efort. Asadar linkul: http://www.youtube.com/watch?v=kF76OBqGqIY
In prima faza a erei internetului, in anii '90, am asistat la modul in care acesta a daramat conceptii gresite despre sanatatea mentala oferind informatii despre tulburarile mentale si despre optiunile de tratament. Inainte de 1990 singura modalitate de a afla despre simptomele "oficiale" ale unei tulburari era fie prin a merge la librarie si de a achizitiona un manual de diagnostic fie sa intrebi un specialist in sanatate mentala.
Dar Internetul a spart si un alt zid - si anume ideea ca aceasta informatie era cumva "speciala" si nu trebuie oferita direct. Oamenii au putut invata deodata despre depresie sau anxietate ori ADHD fara chiar sa paraseasca propria lor casa. Cu o educatie mai buna apare si o constientizare mai mare a anumitor aspecte si din fericire din ce in ce mai mule persoane cauta ajutor pentru probleme ce interfereaza semnificativ sau au un impact major asupra vietii lor.
In ultimii 10 ani am constatat o a doua faza revolutiei online in sanatatea mentala - programele interactive de "self-help" ce ajuta la diminuare simptomelor unor probleme psihologice serioase. Psihoterapia cognitiv- comportamentala Online (CBT) este o astfel de interventie si a fost cercetata intr-un studiu recent. Poate CBT online sa fie tot atat de eficienta ca si CBT realizata in cabinet pentru tratamentul anxietatii si a tulburarii de panica (cu/fara agorafobie)?
Jan Bergstrom si colegii sai suedezi au studiat 113 persoane cu tulburare de panica (cu/ fara agorafobie). Pacientii au fost randomizat repartizati fie pentru 10 saptamani de CBT prin internet (n=53) sau CBT de grup (n=60). Dupa tratament si la 6 luni dupa finalizarea tratamentului, pacientii au fost din nou evaluati de un psihiatru care nu cunostea grupul din care fiecare client facea parte.
Poate terapia CBT online sa fie tot atat de eficienta ca terapia CBT fata-in fata de grup? DA:
S-a dovedit ca nu exista nici o diferenta semnificativa statistic intre cele doua modalitati de oferire a terapiei.
Marea majoritate a pacientilor au raspuns tratamentului (psihoterapeutic), atat din ounctul de vedere al scaderii atacurilor de panica dar si din punctul de vedere al imbunatatirii functionarii la nivel global. Mai mult, majoritatea pacientilor nu au mai implinit criteriile DSM-IV pentru tulburarea de panica dupa finalizarea tratamentului si aceasta proportie a pacientilor a crescut la evaluarea facuta dupa 6 luni.
Cu alte cuvinte, ambele grupe de tratament au raspuns semnificativ la interventiile cognitiv-comportamentale indiferent daca acestea au fost administrate fata-in-fata in grupuri traditionale de terapie sau au fost administrate prin intermediul unui program interactiv online. (de exemplu Skype sau Yahoo Messenger).
De ce scoatem in evidenta interventiile online? Fiindca sunt extrem de avantajoase la nivelul costurilor si permit accesul la terapie al unui numar mai mare de persoane decat modalitatea traditionala. [...]
Acesta este doar unul dintre zecile de studii realizate in ultimii ani si care demonstreaza eficienta psihoterapiei online in tratamentul tulburarilor mentale - de la depresie la tulburari alimentare, albuz de alcool si multe altele. [..]
Referinte:
Bergström, J., et al (2010). Internet- versus group-administered cognitive behaviour therapy for panic disorder in a psychiatric setting: a randomised trial. BMC Psychiatry, 10:54. doi:10.1186/1471-244X-10-54
Am intrat astazi sa inchid cele doua bloguri mai vechi pe care le-am avut, poate sa culeg si sa postez aici ce ar fi fost mai bun. Am dat peste cateva comentarii pe care nu le-am vazut atunci si imi cer iertare ca nu am raspuns cand era cazul... si cazul era pentru unii acum vreo 3 ani.
O fac acum nadajduind ca vor gasi acest post.
In primul rand nu mai fac sedinte de psihoterapie gratuite. A fost candva cand am facut si asta, prin 2007. As face si acum asta daca as avea o alta sursa sigura de venit:) Deocamdata, cam pana pe la sfarsitul anului, singura modalitate in care ofer consultatii este on-line, cu ajutorul Skype. ... drag_and_drop, georigiana2003 si symo_smile.... cam atat pot sa fac deocamdata.
narcosis... mi-au facut o adevarata placere interventiile tale. Dur dom'le, dur! Insa aduti aminte ca oamenii au creat stiinta psihologiei si nu psihologia a creat oamenii. Asadar ea este doar un instrument in care termeni precum "inger" isi gasesc cu dificultate o definitie iar expresii precum "prezenta cu adevarat incantatoare" au voie sa existe liber fara a fi schingiuite de operationalizare si abordari ultra-stiintifice. Daca ai apucat sa vezi cumva unul din numerele revistei mele Energii Vindecatoare, vei observa ca de vreo 3 numere am introdus o sectiune cu studii si cercetari...chestiuni care sunt pentru mine de mare interes...insa iarasi, stiinta este un instrument.... si imi poate cel mult spune ce strategie folosesc eu pentru a ma lasa incantata, despre elementele de fiziologie ale incantarii sau despre propriile mele strageii cognitive... insa despre incantare in sine nu-mi poate vorbi niciodata.
Deschid portile acestui blog lasand sa se petreaca in sufletul meu o mica dar adevarata ceremonie. Nu este primul meu blog insa acesta marcheaza lansarea noului meu website www.psihoterapie-online.net. Mai mult de-atat, nici aceasta nu este prima mea pagina de internet iar psihoterapie-online fac deja de ceva vreme. Acesta este insa in intregul lui un proiect deosebit, rotund, copt in sfarsit asa cum mi-am dorit. Imi implineste in sfarsit gustul si nadajduiesc ca il va implinii si pe-al vostru.... al celor 400 de prieteni din Facebook, al celor peste 200 de prieteni din forumuri, al fostilor mei pacienti si ai viitorilor pacienti pe care ii voi ajuta!
PS: Imaginea de mai sus este realizata cu ajutorul "Wheel Friend", o aplicatie a Facebook.
